Concordatul preventiv – între modalitatea de optimizare a businessului și metodă de evitarea a procedurii insolvenței

Dezvoltarea businessurilor constituie, atât la nivel intern, cât și și la nivel extern, un pivot fundamental, contribuind nu doar la o creșterea economică esențială, ci și la un progres social important, ce consolidează mișcarea de expansiune națională și globală. Raportat la această evoluție, este substanțial să se aibă în vedere necesitatea prezenței anumitor elemente ce favorizează această acțiune, precum predictibilitate, adaptabilitate, creativitate, capacitatea de a negocia etc.

În mediul de afaceri se resimte, tot mai stringent, absența predictibilității și clarității privind economia în care activează diversele societăți. Astfel, se creează premisa apariției stării de dificultate, situație în care activitatea unui business este afectată temporar, neavând capacitatea viitoare de a plăti datoriile la scadență.

Având în vedere dezechilibrul economic existent în România, situație faptică ce generează împrejurări nefavorabile pentru activitatea mai multor societăți, nu reprezintă un aspect surprinzător majorarea numărului companiilor ce intră anual în insolvență, ci chiar previzibil. Spre exemplu, în anul 2024, numărul profesioniștilor care au solicitat deschiderea procedurii insolvenței, la nivelul Municipiului București, a fost în creștere cu aproximativ 12% față de anul 2023. Premisa ca, în viitor, un număr de 50% din businessurile ce își desfășoară activitatea pe teritoriul românesc să fie amenințate de pericolul de a intra în insolvență reprezintă o previziune concludentă.

Există proceduri prin care businessurile pot fi salvate de insolvență și faliment?

Pentru a răspunde nevoilor companiilor aflate în piață, dar și pentru a împiedica apariția inconvenientelor apărute odată cu creșterea numărului societăților ce au intrat în insolvență, prin Legea nr. 85/2014 au fost instituite mecanisme de salvgardare a businessurilor, ce constituie soluții viabile în vederea evitării insolvenței și falimentului. În cursul anului 2022, procedurile de prevenire a insolvenței au devenit mult mai eficiente, în urma schimbărilor aduse prin Legea nr. 216/2022.

Ce este concordatul preventiv și ce presupune starea de dificultate?

Unul dintre acestea este concordatul preventiv, un mecanism de protecție judiciară care acordă securitate  societăților aflate în dificultate financiară, dar nu numai, și oferă cadrul legal în vederea eșalonarea datoriilor pentru o perioadă de maximum 4 ani de zile, putând fi adoptate chiar și măsuri de reducere a acestora.

Referitor la starea de dificultate, conform definiției legale, aceasta este generată de orice împrejurare care determină o afectare temporară a activității, ce dă naștere unei amenințări reale și grave la adresa capacității viitoare a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență, dacă nu sunt luate măsuri adecvate. Ținând cont de cele menționate anterior, prezentăm, cu titlu de exemplu, câteva situații ilustrate prin lege ce permit companiilor o mai bună evaluare și înțelegere a scenariului în care se află:

• Acumularea unor datorii la bugetul de stat care încep să genereze accesorii;
• În vederea susținerii și continuării activității, societatea depinde de efectuarea unei infuzii de capital;
• Sub forma unui efect cascadă, intrarea unui client important în procedura insolvenței sau în procedură de pre-insolvență sau începerea executării silite împotriva acestuia ar crea un dezechilibru în propria companie;
• Plata tuturor datoriilor scadente ar conduce la o lipsă de cash flow, care este necesar pentru continuarea activității etc.

Care este mecanismul prin care se desfășoară procedura concordatului preventiv?

În ciuda faptului că poate părea o măsură de protecție ce se realizează într-o perioadă îndelungată de timp, procedura concordatului preventiv este caracterizată de principiului celerității, desfășurându-se cu rapiditate. Astfel, desfășurarea și închiderea procedurii  fi sumarizată în 7 pași:

Pasul 1

Un practician în insolvență contractat de companie analizează starea financiară și întocmește un raport prin care se constată starea de dificultate a companiei.

Pasul 2

Pe baza acestui raport, compania înregistrează la instanță o cerere de deschidere a procedurii concordatului preventiv, cerere care se va judeca de urgență.

Pasul 3

În termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii concordatului preventiv, compania, împreună cu administratorul concordatar, întocmesc și depun la instanță un plan de restructurare al companiei.

Pasul 4

Într-un termen de alte 60 de zile de la depunerea planului la instanță, compania negociază planul cu creditorii în ședințe individuale sau colective pentru a putea obține aprobarea planului de către aceștia.

Pasul 5

Ulterior aprobării, compania înregistrează la instanță o cerere de omologare a planului de restructurare votat de către creditori.

Pasul 6

Instanța aprobă planul de restructurare, dată de la care compania începe implementarea acestuia.

Pasul 7

La finalul perioadei de restructurare, dacă sunt îndeplinite toate condițiile asumate prin plan, instanța pronunță o hotărâre de finalizare  a planului de restructurare și de încetare a procedurii concordatului preventiv.

Prezintă concordatul preventiv avantaje?

Acest mecanism de salvare a companiilor aflate în dificultate, menit să permită societății să își redreseze activitatea, prezintă avantaje atât pentru societatea aflată în dificultate, cât și pentru creditorii săi. Prin urmare, beneficiile acestei proceduri nu constau doar în evitarea intrării în insolvență sau faliment, ci, cu titlu de exemplu, și în:

• Negocierea flexibilă a datoriilor și eșalonarea plăților pe o perioadă de cel mult 4 ani;
• Participarea companiei, în continuare, la licitațiile publice organizate de stat;
• Protecția împotriva executărilor silite, având în vedere faptul că se suspendă orice executare silită împotriva societății, chiar de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii;
• Celeritatea procedurii: este o procedură foarte rapidă, cererile se judecă de către instanța de judecată, de urgență și cu precădere, părțile fiind citate în termen de 48 de ore de la primirea cererii de către instanță. De regulă, instanța se pronunță asupra cererii în mai puțin de 10 zile calendaristice;
• Reducerea cuantumului creanțelor în funcție de situația concretă: o companie poate efectua o reducere a datoriilor într-un procent cuprins între 0 și 100 %, situația fiind diferită pentru fiecare categorie de creditori în parte;
• Evitarea insolvenței: odată omologată procedura concordatului, față de societate nu poate fi deschisă procedura insolvenţei la cererea unui creditor;
• Acordarea de penalități sau dobânzi de întârziere: compania este singura care decide dacă este de acord să achite creditorilor dobânzi sau penalități de întârziere, inclusiv pentru datoriile către bugetul de stat;
• Menținerea dreptului de administrare: față de procedura insolvenței, unde este necesară numirea unui administrator special, în cadrul concordatului preventiv se păstrează managementul actual al societății, fapt ce contribuie la menținerea relațiilor cu partenerii, angajații și clienții;
• Evitarea stigmatului asociat statutului de societate în insolvență: concordatul preventiv, fiind o procedură cu grad redus de publicitate, se desfășoară, în mare parte, în afara instanţelor de judecată, intervenţia judecătorului-sindic fiind limitată, în principiu, la soluționarea cererii de deschidere a procedurii, omologarea planului de restructurare și dispunerea menținerii sau prelungirii suspendării judiciare a executărilor silite.

Concluzii

Deși contextul economic actual pare să favorizeze creșterea numărului de companii aflate în insolvență, lăsând impresia existenței unei situații fără posibilitate de soluționare, măsurile de prevenire a insolvenței, instituite drept mecanisme de protecție judiciară, asigură businessurilor aflate în dificultate oportunitatea redresării și optimizării. Concordatul preventiv garantează societăților ce se regăsesc într-un scenariu de criză privind continuitatea afacerii șansa de a evita deschiderea insolvenței, dar și ocazia de a restructura compania în vederea revenirii la o situație anterioară stării de dificultate.