Introducerea unei noi taxe de timbru în materia achizițiilor publice

Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, prin care, printre altele, se aduc o serie de modificări pachetului legislativ în domeniul achizițiilor publice.

Prezentul articol dezvoltă modificările relevante aduse de prezenta ordonanță de urgență, Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, urmând ca în articolele viitoare să fie prezentate modificările de impact și în privința celorlalte legi din sistemul achizițiilor publice.

Astfel, conform prevederilor Legii 101/2016, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, potrivit prevederilor prezentei legi.

Pentru soluționarea contestației, persoana care se consideră vătămată se poate adresa: a) fie pe cale administrativ-jurisdicțională Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor; b) fie pe cale judiciară instanței de judecată.

În ceea ce privește formularea contestației pe cale administrativ-jurisdicțională, ordonanța de urgență nu aduce modificări în raport de instituirea unei taxe în vederea soluționării contestației, prevederile legale rămânând neschimbate, în sensul în care contestația formulată pe cale administrativ-jurisdicțională nu se taxează.

Formularea unei contestații pe cale judiciară determină, în schimb, în sarcina contestatorului obligația de a achita o taxă de timbru. Această taxă de timbru nu este însă un element de noutate în domeniul contestațiilor formulate pe cale judiciară. Taxa de timbru a fost reglementată de Legea nr. 101/2016 până la momentul adoptării OUG nr. 45/2018, care a abrogat dispozițiile ce reglementau obligația contestatorului de a achita această taxă. Diferit însă de vechea reglementare, este faptul că prezenta ordonanță instituie un prag unic pentru taxa de timbru, respectiv aceasta va fi în cuantum de 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai mult de 100.000.000 lei.

Astfel, contestația formulată pe cale judiciară obligă contestatorul la plata unei taxe de timbru de 2% din valoarea estimată a contractului dar nu mai mult de 100.000.000 de lei. În cazul în care procedura de atribuire este organizată pe loturi, taxele de timbru se raportează la valoarea estimată a fiecărui lot contestat. În cazul unei proceduri de atribuire a acordului-cadru, cuantumul taxei judiciare se raportează la dublul valorii estimate a celui mai mare contract subsecvent ce se intenționează a se atribui în baza acordului-cadru respectiv.

Totodată, legea reglementează situații particulare în raport de incidența taxei de timbru pentru situația în care persoane diferite formulează contestație împotriva aceluiași act al autorității contractante, atât în fața Consiliului, cât și în fața instanței.

Pentru acest caz particular persoana care se consideră vătămată și care a depus contestație exclusiv la Consiliu nu are obligația de plăti taxa judiciară de timbru.

Pe de alta parte, în măsura în care aceeași persoană se adresează concomitent atât Consiliului prin formularea contestației cât și instanței de judecată, se prezumă că aceasta a renunțat la calea administrativ-jurisdicțională, în sarcina sa revenindu-i obligația de a achita taxa de timbru, cuantificată în raport de criteriile de individualizare specificate.

Anterior acestor modificări aduse de OUG nr. 23/2020, persoanele care formulau contestație, indiferent de calea aleasă, aveau obligația de a achita o cauțiune în temeiul art. 611 din Legea nr. 101/2016, cauțiune ce a fost introdusă în urma modificărilor din 2018.

În prezent, Legea nr. 101/2016 prevede în mod clar că în cazul în care persoana vătămată intenționează să formuleze contestație pe cale administrativ-jurisdicțională va plăti o cauțiune, în condițiile art. 611, iar în cazul în care formulează contestație pe cale judiciară, va plăti o taxă de timbru judiciar în condițiile art. 52.

Totodată, este important de reținut și faptul că actualele modificări vizează inclusiv cauțiunea depusă pentru contestațiile formulate în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Astfel, a fost instituit un termen de 3 zile lucrătoare de la data sesizării Consiliului, pentru depunerea acesteia, modalitatea de stabilire a acesteia a fost revizuită și clarificată, iar modalitatea de restituire sau, după caz, reținere a cauțiunii a fost de asemenea revizuită.

Opinăm că legiuitorul a urmărit, prin actualele modificări, să responsabilizeze operatorii economici încercându-se a se limita depunerea de contestații formale, doar ca modalitate de întârziere a atribuirii contractului de achiziție publică.